Nu credeam că vom ajunge să trăim în viaţa noastră o pandemie. Coşmarurile unor războaie nucleare, invaziile migranţilor din Orientul Mijlociu sau invazia Pământului de către extratereştri pălesc în faţa unui mare “nimic”, faţă de care foarte mulţi răspund cu “E doar o răceală”.

Zorii lunii Ianuarie 2020 ne aduc veşti din mult prea îndepărtatul Wuhan al Chinei, despre morţi, bolnavi şi o nouă boală. “Bieţii oameni”, am spus cu toţii. Puţini aveam curajul să verbalizăm gânduri de genul: “Dacă ajunge şi la noi?” sau “Oare când va ajunge şi la noi?” E simplu să răspundem acum, “În foarte, foarte scurt timp!”

Norocul nostru este că şi acum suntem pe la coada Europei, dar nu pentru mult timp. Nu avem încă kit-uri să-i testăm pe toţi oamenii aflaţi în izolare. De prea multe zile ni se tot spune că s-au comandat, vor veni împreună cu toate echipamentele medicale necesare, din … după ce îşi va asigura şi ţara de origine stocurile necesare. Ce credeaţi? Că Europa e solidară în vremuri de restrişte?! Eh, naivitatea mioritică şi discursul iluzoriu al decidenţilor, nu e vina nimănui că nu mai avem încredere în nimeni şi ne agăţăm de orice speranţă. Măcar acum avem Guvern cu puteri depline care ne tot asigură că situaţia este sub control. Încă mă întreb sub al cui control, dar nu cred că merită să îmi dau vreun răspuns. Cel puţin am scăpat de discursul alegerilor anticipate, că de cine conduce ţara asta aflată în plină criză, nu ştiu ce să zic.

La o analiză atentă, dar foarte subiectivă, există criza medicală, provocată de un virus nou, care vrea să ne îmbolnăvească pe toţi deodată, să îi aleagă pe cei tineri de cei bătrâni, pe cei vrednici de cei vulnerabili. Un fel de selecţie naturală “adusă” de un virus, dintr-o grotă, din fundul Iadului chinezesc, în care un liliac, care nu a auzit de Batman, s-a iubit cu un şarpe, mâncat de om şi restul este isterie şi istorie. Departe de mine gândul conform căruia virusul a fost “fabricat, născut, inventat” în laboratoare pentru scopuri numai de lilieci ştiute.

De venit, a venit direct cu avionul; probabil la business class cu toate că pariez şi pe economy. Ce mai contează?! Aparent italienii, “Ciao, bella!”, au fost cei mai nepregătiţi dintre cei nepregătiţi, dar era cumva, cineva pregătit pentru o pandemie? Din păcate, atât populaţia cât şi autorităţile italiene au reacţionat cu un delay, care se pare că vrea să decimeze leagănul civilizaţiei latine; era în leagăn, încă dormea. S-a trezit după ce a sunat ceasul. Urmează Spania, Marea Britanie, Germania; chiar şi Germania. Virusul acesta nu a auzit de regulile nemţeşti şi de cum se aliniază populaţia la ele.

Stăm acasă!!! Este singura metodă prin care ne putem proteja şi putem stopa virusul;  pe cei care trebuie să meargă obligatoriu la serviciu îi fereşte Dumnezeu şi regulile de igienă, în timp ce alimentele în magazine se scumpesc în fiecare zi, la fel şi medicamentele. Măcar avem promisiunea decidenţilor conform căreia “Se vor plafona preţurile, dacă va fi nevoie…”

Ei bine, în tot acest timp aflăm în mod continuu fake news, real news cu privire la milionul de români întorşi acasă din locurile unde odinioară curgea lapte şi miere, dar nu au venit cu mâna goală, au adus şi virusul cu ei. Nu-i problemă, tratăm, dacă respectăm reguli. Şi, ce să vezi?! Discursul cu “Mie nu mi se poate întâmpla!” sau “Tu ştii cine sunt eu?!” a apus, a dispărut şi se traduce acum în dosare penale şi amenzi adevărate. Un prieten spunea de curând că acum învăţăm ce înseamnă respectul. Dacă doar aşa îl putem învăţa, aşa să fie, doar să se şi aplice legea.

Mijlocul lunii martie 2020, ne găseşte pe toţi în plină criză de Covid-19, cu parlamentari bolnavi, Guvern aflat la izolare, cel puţin există; săptămânile trecute a dat bir cu fugiţii – a se vedea fostul, propusul, autosuspendatul şi nedoritul prim-ministru, never be Cîţu – cu autorităţi care nu mai fac faţă la numărul românilor de la vămi: declaraţii, minciuni, izolări, bolnavi, spitalizări, lipsuri.

Se tot dau asigurări că va exista hrană în magazine şi medicamente în farmacii şi se va sprijini mediul de afaceri că ne paşte o adevărată criză economică, oare pe unde mai este euro azi? Nu-l mai caut, stau în casă. E mai sigur! Privesc la lupta politică care nu vrea să se mai termine, în timp ce medicii şi specialiştii noştri se dau de ceasul morţii să ne ajute şi să gasească soluţii, guvernul mimează soluţii. Totul începe şi se termină cu “Vom vedea, vom evalua şi vom decide”, în timp ce Marile Puteri deschid robinetele finanţelor pentru populaţiile lor, iar UE şi-a dat  examenul solidarităţii şi echitabilităţii. Ne-au bucurat cu vestea că nu ne cer bani înapoi, halal binefacere – MULŢUMIM FRUMOS!

Italia moare, Spania vrea să se salvează, Ungaria a închis înainte să deschidă, iar de restul, ce să mai zicem? Stăm acasă, cât putem!!!

Ne-a venit diaspora acasa, visul tuturor s-a transformat în coşmar acum. Trebuie s­ă-i găzduim şi să-i tratăm. Se pare că e mai bun paracetamolul de acasă, prin alte părţi nu ştiu dacă îl mai prindeau. Foarte bine!!! Ne facem cu toţii bine şi ne reconstruim ţara. E nevoie de forţe proaspete.

Poate că povestea asta nu are un sfârşit şi nici nu trebuie să aibă. Poate că e momentul unor transformări definitorii în lumea asta bolnavă, şi nu vorbesc de Covid-19. Ne mai curăţăm de păcate, învăţăm că nu suntem cu nimic mai buni decât ceilalţi şi ne apucăm de muncă adevărată.

Să ne auzim sănătoşi!

#stamacasa

De Raluca Vlaicu